De ce protest?

Chiar aşa, de ce? De ce sunt nemulţumiţi “drogaţii” şi “vagabonzii” ăia? Nea Gigi ar da banu’, dar nu are cum, că “drogaţii” creează (ciobane, dacă reuşeşti să conjugi corect verbul ăsta din 10 50 de încercări, îţi fac statuie) un climat nesportiv. El nu are nimic cu fostele glorii, dovadă că le şi oferă statui şi abonamente gratuite (slavă gsp-ului pentru slugărnicie). El vrea pace cu suporterii (cel puţin vroia azi la ştiri), dar ăia o ţin pe a lor. Să o luăm în ordine.

În primul rând, dragi cefişti şi sămânţari, becali nu este investitor, el este creditor. Adică dă bani cu împrumut. Mai pe înţelesul vostru, camătă. Adică a împrumutat cândva clubul şi se aşteaptă ca în viitor să primească banii înapoi cu dobândă. Dacă nu credeţi, verificaţi actele. Mai mult, de trei ani, Steaua se autofinanţează. Adică jegul ală nu a mai investit (pardon, dat cu împrumut) niciun ban, obţinând chiar profit.  Deci becali trăieşte pe seama clubului. E o căpusă. Un parazit. Şi asta nu e problema cea mai gravă.

În al doilea rând, nu respectă istoria, gloriile, spiritul şi valorile steliste. De ce? Pentru că la el, cei 7 ani de acasă au fost mutaţi pe câmp. Nu înţelege că istoria unui club este lucrul cel mai de preţ, nu înţelege noţiunea de identitate sau apartenenţă. În plus, e instabil. Azi este calm şi “glumeşte” cu ziariştii (pe partea economică, mă-nţelegi?), mâine îl face “vagabond” pe Bölöni  (apropos, tot respectul pentru acest erou şi a lui scrisoare), iar poimâine anunţă emfatic că vinde. Ce dovadă vreţi în plus? I-a umilit pe Hagi, Lăcătuş, Balint, l-a făcut “hoţ” pe Alecsandrescu! Deschideţi ochii! Vreţi titluri obţinute cu valize, şpăgi şi dosare penale?

În al treilea rând, prostia asta cu pacea şi abonamentele pentru glorii. E o mare idioţenie inventată de pupincuriştii ăia de la gsptv (place ciocolata la băieţi) şi preluată de şimaisclavii de la alte posturi. Un motiv în plus să protestezi. Ţi se face silă când vezi atâta slugărnicie şi atât servilism. Evident că e doar o manevră de presă menită să-l pună într-o lumină favorabilă pe stăpân. Nu vă lăsaţi păcăliţi de aceste practici scârboase.  Se aude, stimaţi bolintineni şi ştefănenidejos?

În concluzie, este momentul să fim uniţi şi să scăpăm odată de acest cancer. Ce preferaţi: performanţă murdară şi imaginea clubului asociată cu un infractor infect sau o echipă curată pentru care merită să trăieşti?

Despre Dică

A plecat Dică. A plecat şi nu cred că se va mai întoarce vreodată la Steaua. Cel mai bun jucător al nostru din ultimii patru ani a plecat pe uşa din dos şi nu merita. Şi este vina noastră, a suporterilor, care n-am înţeles niciodată cât de mult însemna Dică pentru această echipă.

În primul rând, să lămurim un lucru: Dică nu va fi niciodată ce este Mirel Rădoi. Nu va fi ţinut minte drept un căpitan, deşi a purtat banderola de numeroase ori. Şi nici nu va fi iubit ca el. De ce? Pentru că nu se bate pentru minge, pentru că nu cântă “Ce drog ciudat” alături de galerie, pentru că a fost în conflict cu fanii, pentru că merge crăcănat, pentru că nu dă indicaţii pe teren, pentru că nu aleargă, pentru că….e Dică. Pur şi simplu, nu a fost apreciat niciodată la adevărata lui valoare.

Dar să revenim la motivul pentru care şederea lui Dică în Ghencea nu a fost de miere: conflictele. În primul rând,  prostia pe care a facut-o la meciul cu Braşov. Nu mai e nevoie să zic ce s-a întamplat atunci, toată lumea ştie. Dar sudiştii n-au trecut niciodată peste acea greşeală a lui, deşi ar fi trebuit. Şi, să recunoaştem, îi poartă pică de atunci. Dovadă stau bannerele de la meciul cu Buzău. În opinia mea, acele bannere au fost doar jigniri gratuite.  Nu doar Dică a mâncat meciul cu Dinamo. Şi da, se aştepta mult de la el, însă e şi el om. Prea repede se uită tot ce a făcut pentru noi. Prea repede. Nici cetăţenii nu l-au înghiţit, însă ce pretenţii să ai de la nişte vite care vin la meci doar să mai bage nişte puli în gură jucătorilor? Pentru că majoritatea asta fac. E adevărat, nici Dică nu a ştiut să lase de la el când ar fi trebuit, dar poate asta înseamnă că are coloană vertebrală.

În al doilea rând, conflictul cu ciobanul. Şi aici aş vrea să-l felicit sincer. I-a răspuns ciobanului, nu s-a umilit în faţa lui, cum fac alţii. Totdeauna a luat atitudine faţă de comportamentul grobian al ciobanului vis-a-vis de el. Culmea, nu-mi aduc aminte să fi făcut vreodată Rădoi aşa ceva. Rădoi are ceva ce lui Dică îi lipseşte cu desăvârşire:tactul. Şi presa, căcatul astă de presă, a bătut moneda pe fiecare declaraţie a ciobanului împotriva lui Dică. L-au pupat în cur pentru că are bani şi putere, pe când Dică e un simplu jucător. Care s-a sacrificat pentru echipă şi a suferit pentru ea. Câţi dintre voi şi-l amintesc pe Dică după turul cu Bate Borisov, când mai avea un pic şi îşi rupea tricoul de ciudă? Nici unul. Absolut nici unul. Şi tot fac comparaţie între el şi Rădoi pentru că ei au fost liderii echipei în perioada asta. Însă unul singur a primit laurii.

În concluzie, regret enorm. Regret nu că a plecat, ci că l-am dat noi afară.  Ne-am bătut joc de ultima stea a echipei. Şi pentru asta ne vom căi amarnic.

Dinamo si sarbii orgoliosi

Azi, navigand pe binecunoscutul site gsp, un articol interesant mi-a atras atentia: <<Vranjkovici: “Mă doare!”>>. Ciudat lucru, ca doar nu era accidentat si nu auzisem sa se fi imbatat si sa fi primit o amenda. Dar citind articolul, mi-am dat seama de ce sufera: din cauza situatiei din Serbia. Nu stiu cati dintre jucatorii nostrii ar fi reactionat astfel in cazul unei situatii similare la noi. Parca ii si aud: “organele abilitate sa gestioneze bine cazul….nu sunt in masura sa…”! In schimb, sarbii(ca e vorba si de Pekarici) dau dovada de orgoliu si patriotism, acuzand nu numai independenta (ilegala, de altfel), dar si implicarea americanilor. Sigur, ei sunt diplomati, dar in realitate, le trag la muie americanilor. Si au si de ce. Cacanarii aia se baga intotdeauna unde nu au nici o treaba. Sau ma rog, am auzit eu de ceva resurse in Kosovo, futu-i in gat de profitori. Mai mult, Vranikovici se refera la compatriotii lui drept “sarbii mei”! Bravo lui, e un mare caracter, chit ca e dinamovist. Pekarici continua pe aceeasi linie, insa e ceva mai moderat. Oricum, gandeste la fel ca Vranijkovici, adica un singur lucrul: Muie SUA!

“Kosovo e al nostru, fără nici un fel de dubiu! Normal că mă doare, mai ales că americanii stau încontinuu lîngă ei şi îi ajută. E ca şi cum ar veni cineva la tine acasă şi ţi-ar spune: «De azi, camera asta este a mea!» Sînt foarte nervos!”

Vojislav Vranjkovici

“Nu-mi vine să cred că s-a întîmplat aşa ceva! Pentru noi, Kosovo e ca Ardealul pentru voi. Era inima Serbiei. Mare păcat!”

Nino Pekarici

Kosovo si un pic de dreptate pentru suporteri

Aveam de gand sa scriu un articol despre situatia actuala din Serbia, care ne priveste pe toti, avand in vedere problema minoritatii maghiare de la noi. Dar trei redactori ai site-ului fcsteaua.ro mi-au luat-o inainte, scriind un articol plin de adevar in care isi exprima opinia in legatura cu evenimentele din regiune(opinie cu care sunt de acord), dar mai ales prezinta atitudinea unor oameni deseori huliti de societate. Va invit sa-l cititi.

Solidari cu Srbija

16 decembrie 1989, Romania. Un grup de “huligani si rebeli” (numiti asa de presa vremii) nemultumiti de status quo-ul ultimilor ani, protesteaza impotriva comunismului. Oamenii Securitatatii imprastie multimea cu gaze lacrimogene, folosesc bastoanele din dotare si aresteaza cateva zeci de “huligani”.

20 septembrie 2006, Romania. Un grup de “huligani si rebeli” (numiti asa de presa vremii) isi sustin echipa intr-o tara devenita democratica de aproape 7 ani. Jandarmii imprastie multimea cu gaze lacrimogene, folosesc bastoanele din dotare si aresteaza cateva zeci de “huligani”.

17 februarie 2008, Serbia. Un grup de aproape 2000 de sarbi, in majoritate SUPORTERI AI ECHIPELOR DE FOTBAL din Belgrad, protesteaza impotriva deciziei comunitatii internationale de a smulge, pe criterii subiective si aplicate doar in unele cazuri, leaganul civilizatiei s arbe, deschizand astfel drumul manifestarilor nationaliste din intreaga lume, pe principiul “daca faceti destul zgomot, eventual incepeti un conflict armat, veti obtine autonomia teritoriala pe criterii etnice”. Serbia, ceea ce a mai ramas din fosta Yugoslavie a lui Tito dupa segregarea Croatiei, Bosniei, Macedoniei, Muntenegrului, este pusa in fata unui fapt implinit, unui fapt fara precedent in istoria moderna. Aceleasi legi internationale aplicate doar in cazul celui slab, nu si in alte regiuni ca Tara Bascilor, Corsica, Cecenia, regiunile din Georgia, Irlanda, Nordul Italiei.

Suporterii, cei obisnuiti sa isi ia bastoane gratuite si amenzi dupa cheful oamenilor in albastru, obisnuiti sa faca sute de kilometri pentru a fi gazati ca niste animale, obisnuiti sa li se aplice mereu prezumtia de vinovatie au fost cei care au dat tonul a ceea la ceea ce intreaga Serbie striga in aceste zile: Kosovo is Serbia!

Alaturi de Srbija!

Andyro

Lasand la o parte interesele noastre in problemele similare pe care le intampinam cu bucata de tara etichetata drept “tinut secuiesc”, ar trebui sa fim alaturi de poporul sarb in momentele grele prin care trece. Fara a avea vreun cuvant de spus, acesta a pierdut provincia Kosovo in urma hotararii luate pe plan international de catre forte externe. Nu ii pasa nimanui de drama unor oameni pentru care sentimentul national e unul dintre cele mai puternice si profunde.

Pe zi ce trece, ni se spune ca lumea moderna a facut progrese in ceea ce priveste solutionarea conflictelor dintre tari. Intr-adevar, s-au limitat pierderile de vieti umane, dar violenta folosita a escaladat. “Kosovo” nu a fost un conflict pasnic. Proclamarea independentei s-a desfasurat sub garantia militara a marilor puteri mondiale. E ca atunci cand iti dai “de buna voie” telefonul sau portofelul, la amenintarea lamei de cutit. Asta e tragedia mandrului popor sarb, si tocmai din acest motiv reactia de pe strazile din Belgrad e una trista, dar admirabila.

Alaturi de Srbjia!

greco

Duminica 17 februarie 2008 s-a consemnat cel mai odios act al inceputului de secol 21. Intr-o lume care se doreste a fi guvernata de lege si nu de bunul plac, un teritoriu al unei tari suverane si independente a fost smuls cu brutalitate din corpul acesteia. Aceasta nu este o declaratie politica, nu este o declaratie de respingere a Uniunii Europene sau de partizanat cu Rusia, dar este o declaratie de respect si solidaritate cu Serbia! Acceptarea acestui diktat asupra Serbiei va avea consecinte periculoase si in tara noastra: deja radicalii unguri isi freaca mainile de bucurie, pentru ca un precedent a fost creat. Un precedent in care legea si Organizatia Natiunilor Unite devin elemente de decor. In acest context ma alatur si eu celor care au iesit ieri pe strazi la Belgrad si care vor mai iesi sa protesteze impotriva unei actiuni brutale prin care o banda de teroristi condamnati la inchisoare cu ani in urma, au ajuns sa revendice leaganul nasterii unui popor.

Alaturi de Srbija!

Mihai Somanescu

Preluare de pe www.fcsteaua.ro

                                

                         

Iancu reloaded

Si ca sa vedeti ce mult il apreciaza colegii pe Iancu, au facut efortul de a edita filmuletul! Doar pentru el!

Iancu se distreaza

Un coleg de clasa mai special care vrea intotdeauna sa fie in centrul atentiei…

La multi ani!

Si multa fericire! Nu bani, nu sanatate, doar fericire! Sau si alea daca va ajuta sa fiti fericiti! Sa ne vedem sanatosi si la anu’ si sa mai fie si blogu’ prin preajma(desi nu se stie inca). Oricum, toate cele bune din partea mea!

Parazitii-Slalom printre cretini

In sfarsit, a aparut mult-asteptatul album(cel putin de catre mine) Parazitii. Si a meritat asteptarea! Flowul bun, beat-urile inedite si featuring-urile de zile mari compenseaza pentru toata perioada de seceta si fac toti banii(a se citi nu-l luati de pe net). Melodiile cu un puternic mesaj social(ce cliseu idiot) precum “Goana dupa iluzii” sunt alternate cu melodii la caterinca, gen “Pabibabum” sau “Unu pentru toti”.

In privinta aparitiilor de pe album, Raekwon the Chief si Cilvaringz spun tot. Din fericire(sau nu), o piesa e cantata in engleza de Cheloo si Ombladon si suna ca dracu’. Cel putin la Ombladon, care stie engleza cum stie eu braziliana: putin si din filme. Da’ ma rog, era sefu’ Raekwon pe piesa si nu puteau sa o strice cu romana cea de toate zilele.

Per total, albumul este excelent, mesajul este pregnant, iar versurile sunt la obiect. Chiar merita toti banii(adica nu il descarcati de pe odc, ba gusterilor!) si este genul de album care iti ramane in cap de la prima ascultare. Si, ca bonus, va ofer cea mai misto de pe album,cadou de Craciun!

P.S.: Sper sa mearga.

Cuvintele sunt de prisos.

Pupincuristi!!!

Articolul acesta este dedicat acelor persoane care nu isi mai scot botul din curul profesorilor.

Pupincuristii,sau lingaii, sau buci-stergaii, reprezinta cam 20% din populatia tarii. Ar face orice ca sa intre sub pielea cuiva, iar rolul de hartie igienica li se potriveste de minune. Pot fi cei mai buni prieteni, dar si cei mai inversunati dusmani.

Pupincuristii actioneaza solo, deoarece 2 sau mai multe suluri deja bat la ochi. Eu nu inteleg ceva la ei: cum cacat(scuzati ironia involuntara) vor sa mai fie si respectati, dupa ce dau dovada de un caracter inexistent? Ce retard ar rade la o gluma imbecila facuta de un profesor care vrea “sa testeze terenul”(o da, le place si lor la nebunie) insa si-ar da ochii peste cap si ar dezaproba o gluma un pic nesimtita, insa extrem de amuzanta (ceva gen:”ba, nu mai am seminte” in gura mare,in timpul orei)?!? Exista si anumite avantajele ale pupincurismului, insa sunt cu mult intrecute de dezavantaje.

Dar pupincuristii nu se opresc aici. Dupa ce intra sub pielea cuiva, vor sa-i ia si locul!! Nesimtire imensa! Si se poarta de parca toti ceilalti ar fi inferiori, cand nu realizeaza ca ei sunt de fapt pielea pulii in comuna! Fiind un standard de maturitate, ei nu fac gesturi “infantile”, ci “adopta o conduita ireprosabila” si considera ca “au datoria de a-i indrepta pe ceilalti”(am citat din dictionarul lingailor, pagina 43, alineatul 3). Si ca sa mai tina cativa ”prieteni” pe langa ei, le spun acestora mici secrete ale persoanei pe care o “spala”. Ca sa “vede” si prostii ce e aia viata!

Din partea mea, toate aceste persoane ar putea forma un zid uman in fata tramvaiului sau pot constitui subiectul unui reportaj de stiri despre autoincendiere.